Dimineata la 9, cand m-a trezit un sms, parea sa inceapa prima zi de toamna Adevarata. Spre seara insa mi-am dat seama cu stupoare, ca din vest vine deja furtunos spre noi primul nor plin de zapada; iar la abia 12 ore dupa minunata dimineata de toamna, am simtit gerul sub piele si 300-le ala nu mai vine odata sa ma duca acasa, ca mor!
Am constatat, deci ca este frumos, si este toamna, si am adormit la loc pana la tarziul 11 cand am tulit-o in fuga spre scoala. Intalnire cu fetele sa mergem sa luam biroul pentru noua camera de camin, camera de la etajul 9, cea cu numarul 11. 9/11, deci, asa a pornit ziua, intr-o marti 13...
In tramvai nu pot sa sufar oamenii. Miros toti foarte urat, iar daca vorbesc, cu siguranta si aia e foarte urat. Ascult muzica non stop, desi e deja lucru dovedit ca facand asta pierd un milion de lucruri interesante si inspirante. Ascultam si astazi cine stie ce muzica furata si necunoscuta de la Be-te cand mi-a atras atentia o batrana excentrica. A intrat in vorba cu doua fete de liceu -presupun, dar nu pot fi sigura ca nu erau la gimnaziu sau, de ce nu, la facultate!- Pana cand mi-am dat seama din privirile de bovine ale fetelor si ranjetul batranei ca e interesant ce se petrece, si am oprit cu un gest discret iPodul, ajunsesem deja in statie.
Batrana: era scorpion, nu?
Fata #1: ...mda
Batrana: asa-s astia, scumpa mea. Asa-i si fie-mea, o curva. Am cacat-o pe lume in noiembrie - curva a iesit.
Fata #2 se uita in pamanat.
Batrana: nici barbatii nu-s altfel, scumpico. Bine ca inca n-ati ajuns niste curve.
Batrana bate in geamul conductorului s tipala el
Batrana: ho nene ca-s o doamna cu osteoporoza la genunchi. Hop! hop! hop! (coboara scarile)
usile se inchid, se aude clopotelul si tramvaiul o ia din loc. Nu-mi vine sa cred ce am auzit si ma roade curiozitatea sa intreb cine era scorpion in toata povestea asta. Casc gura la toti pietonii pe langa care inainteaza tramvaiul la pas, pentru ca e deja aproape 1 si toata lumea e cu masina pe flashter.
Pe trotuar o mama si fiica-sa, imbracata din cap pana-n picioare in roz ca un fondant, in mana cu o umbrela mov sidef pe care o scutura vantu in aceasta frumoasa zi de toamna Adevarata. Femeii ii suna telefonul, raspunde. Vantul bate din ce in ce mai tare, iar fetita deja tine cu doua maini de umbrela sidefie. Femeia ii face semn s-o inchida, copilul o asculta. Nu gaseste butonul, se uita sub umbrela unde probabil a gasit buba, pentru ca in secunda urmatoare umbrela sidefie s-a inchis peste capul zburlit al fetitei, si s-a facu una cu treningul ei roz ca un fondant.
Apoi am ajuns a depozit, am luat biroul, l-am dus si l-am urcat la 911.
